Epurare

Sisteme biologice

Metodele biologice de epurare au sarcina de a descompune acele substanțe din apă supusă tratării care pot fi descompuse biologic. Aceste trepte ale metodei biologice sunt aplicate pentru degradarea conținutului organic din levigat sau din ape tehnologice, ori din apele menajere, și este urmată și de alte tehnici de epurare (nanofiltrare sau osmoză inversă, absorbție pe cărbune activ, etc).
În apă de epurat, următoarele legături pot fi descompuse biologic:
  • legăturile carbonului
  • legăturile azotului (printre altele amoniul NH4-N) și ale fosforului
  • legături AOX (compuși halogenați) în măsuri mici
Condițiile de aerare servesc la oxidarea carbonului organic, la nitrificarea amoniacului și pentru absorbția fosforului în nămol. Dacă procesul se desfășoară fără aerare, denitrificarea nitriților sau prezența nitraților ajută la selectarea bacteriilor corespunzătoare necesare pentru eliminarea fosforului.
În urmă epurării biologice rezultă nămol (provenit din descompunerea fracției organice) și apă epurată, însă de obicei, în cazul levigatului, această nu este suficient de curată pentru a putea fi evacuată în mediul natural, fapt care presupune o post-tratare fie mecanică (filtrare cu membrane), fie una fizico-chimică (precipitare, floculare, oxidare, clorinare, etc.).
Sisteme SBR
Sistemele SBR au o arie de aplicabilitate limitată la apele uzate municipale sau alte ape uzate cu încărcare organică mică, neputând fi utilizate nicidecum în tratarea levigatului. Bioreactoarele funcționează alternativ, în fiecare din acestea având loc atât epurarea aerobă cât și cea anaerobă. Procesul de separare a biomasei se realizează gravitațional, fapt care limitează încărcările de biomasă la circa 3000-4000 mg/l, valori crescute ale acesteia ducând la probleme de separare a fazelor și în final la compromiterea efluentului.
Sisteme MBR
Sistemele MBR sunt compuse dintr-o treaptă de epurare biologică, unde au loc reacțiile de denitrificare și de nitrificare, succedată de o unitate de filtrare cu membrane (ultrafiltrare). Aceasta se face printr-o barieră fizică (membrană) care permite recuperarea biomasei și reintroducerea ei în sistem și care elimină din proces faza de sedimentare, ceea ce permite încărcări ale biomasei de până la 15-16000 mg/l, fapt care se traduce printr-un volum redus al bioreactoarelor, respectiv o amprentă la sol cu 50-60% mai mică decât în cazul sistemelor SBR.
De asemenea, manevrabilitatea sistemului este mult mai facilă, întreg procesul putând fi monitorizat de la distanță. În cazul lichidelor dificile, cum este levigatul, poate fi necesară succedarea sistemului MBR de o unitate de nanofiltrare sau de osmoză inversă, în funcție de scopul urmărit și de încărcări. Utilizarea acestei trepte elimină necesitatea utilizării unui bazin de precipitare/coagulare/floculare și implicit a reactivilor necesari acestei proceduri, reducând pe această cale și costurile de exploatare.
Fermentație anaerobă
Reactoarele de fermentație anaerobă sunt utilizate la epurarea apelor cu conținut biodegradabil ridicat ori la biodigestia deșeurilor agricole.
Reacțiile au loc în absența oxigenului, astfel încât, ca produs de proces, pe lângă nămol se obține și o importantă cantitate de biometan.

Sisteme membranare

Osmoză inversă 
Euriteh oferă tehnologii membranare de epurare patentate (ultrafiltrare, nanofiltrare și osmoză inversă). Aplicațiile cu membrane sunt cele mai eficiente în reținerea din apă a contaminanților, a microorganismelor și chiar a ionilor, asigurând o epurare eficientă.
Modulele cu placă sau disc sunt de ultimă generație și sunt utilizate în multe aplicații pentru osmoza inversă și sistemele de nanofiltrare. Intenția principală în dezvoltarea Modulului cu Disc Circular (Modul CD) este acea de a obține o viteză mai uniformă în întregul modul, care să genereze pierderi extrem de reduse de presiune. În modulul CD a fost realizat un „flux circular” lateral de alimentare.
Modulele cu disc, prin construcția optimizată ca module CD, combină avantajul tehnicii cu canal deschis cu densitatea ridicată de împachetare a membranei (densitatea crește de 5 ori față de cea a modulelor tubulare).
Nivelul de energie necesară este mult redus față de alte sisteme similare din cauza volumului optimizat și a volumului scăzut de alimentare. În comparație cu celelalte module cu disc, modulele CD evită întoarcerile ascuțite de 180°, prezintă o viteză continuă a fluxului, nu își schimbă diametrul canalului si prin urmare, prezintă o pierdere extrem de redusă a presiunii prin modul. Se obține astfel o mai bună transportare a materialului către suprafața membranei, ceea ce duce la o reducere a stratului limită (polarizare concentrat). Existența acestui flux secundar în fluxul modulului CD a fost demonstrată în timpul testării.

Newsletter

Înscrie-te la newsletter dacă dorești să fii la curent cu ultimele noutăți